Guvernare prin efracție

Se vede bine, Guvernul României a fost luat ostatic de un individ pe nume Florin Iordache, deputat cu 5 mandate la activ și doctorat în Drept, care a început să legifereze de capul său. Altfel nu se explică cum prim-ministrul în funcție Sorin Grindeanu, șeful PSD Liviu Dragnea, toți miniștrii acestui Executiv nu au avut nimic de spus, ba chiar au arătat că ei nu știu ce vrea acest Florin Iordache cu Justiția, ce scrie el în hârtiile acelea numite ordonanțe de urgență. Să așteptăm, de ce vă enervați și vorbiți urât, stați să le vedem și noi, au zis. Habar nu au avut, până azi-noapte, când Florin Iordache, ca un ninja invizibil al guvernării, le-a băgat pe șest în ședința de Guvern și le-a sucit acestor oameni mâinile la spate: semnați. Grindeanu, Dragnea or fi întrebat și ei ca zecile de jurnaliști, ca suta de mii de oameni ieșită în stradă: dar cum, dar de ce, stai un pic, domnule Iordache, de ce ne înghesui așa brutal, ia-ne cu frumosul, scoate-ne la un suc mai întâi.

„Oportunitatea o stabilim noi! Mai departe, altă întrebare!”, s-o fi răstit la ei, tremurând de furie, Florin Iordache, așa cum a făcut-o și aseară, când presa l-a rugat să explice. Acum, acești săraci oameni abuzați care formează Guvernul României, or fi aflat ca și restul fraierilor care urlă în ger pe străzi că nu e corect, ce s-a întâmplat de fapt, pentru că pentru populația României, textele finale ale acestor proiecte au fost ținute la secret. Or fi citit și ei, ca restul lumii, direct în Monitorul Oficial, pe la 1 noaptea, ce le-a făcut acest Florin Iordache, pe care la o adică ei nici nu-l cunosc: e doar un deputat PSD de 16 ani și a condus Camera Deputaților, participând în ultimii ani la moșirea cam tuturor mișeliilor legislative la adresa Justiției din Parlament.

Ar trebui să le servească de exemplu în Parlament, când or judeca celălalt proiect de lege promovat de Iordache, privind grațierea unor condamnări. Să înțeleagă că tentația recidivei este imensă, în ciuda grațierii. După ce într-o marți noapte, în 2013, Florin Iordache a fost artizanul din Parlament a ceea ce unii au numit „atac asupra statului de drept”, când Codurile Penale și legile privind incompatibilitățile au fost la un pas să fie răstălmăcite cam în aceeași manieră ca și astăzi, instinctul și-a arătat din nou colții. Tot marți noapte, vreo 5 ani mai târziu, Florin Iordache a recidivat. De data aceasta, cu finalizare în Monitorul Oficial.

Ce s-a întâmplat? O nimica toată. Prin redefinirea infracțiunii de abuz în serviciu, funcționarii, demnitarii și politicienii vor putea abuza de funcție și prejudicia statul și cetățenii români, cu condiția să nu provoace găuri mai mari de 200.000 de lei și să nu le „vătămeze grav, cert și efectiv drepturile sau interesele legitime”. Partea cu ghilimele este o noutate și va trebui descâlcită probabil de judecători și procurori. Pedeapsa pentru abuz în serviciu a scăzut de la 2-7 ani la 6 luni-3 ani sau amendă. Prin intrarea în vigoare a acestei prevederi, sunt afectate procese pe rol în care sunt prejudicii de peste 1 miliard de euro și sunt acuzați peste 2.300 de inculpați. Ele se pot închide sau reconfigura în favoarea acuzaților. Peste 2.000 de dosare aflate în cercetare se pot arunca la gunoi, de la caz la caz, în funcție de cum se încadrează în aceste noi prevederi. „Mai departe, altă întrebare!”.

Dar ce s-a întâmplat cu infracțiunea de neglijență în serviciu? A dispărut, e liber la funcționari publici care nu-și bat capul cu interesele cetățenilor. „Mai departe, altă întrebare!”.

Și cu denunțul unei infracțiuni, dacă vine cineva la procuror sau la Poliție și zice că a fost martor la un viol, la o crimă, la o șpagă? Dacă nu o face în 6 luni de la comiterea faptei, nu se mai pune. Vine degeaba. „Mai departe, altă întrebare!”.

Dar cu favorizarea infractorului cum rămâne? Dacă este comisă de o rudă până la gradul doi, adică frați, surori, nepoți, bunici, nu se pune. Și dacă un ministru, cum ar fi Florin Iordache, sau un funcționar sau un primar emite un act normativ care favorizează infractorii? Nu se pune, nu este infracțiune. S-a gândit însuși Florin Iordache să-și apere spatele, în caz că vreun procuror ar putea cerceta dacă prin acest act normativ au fost favorizați niște mii de infractori? „Mai departe, altă întrebare!”.

Dar a cerut Curtea Constituțională a României aceste modificări la legea penală, așa cum repetă obsesiv liderii PSD, chiar dacă sunt contraziși de toți liderii justiției din această țară? „Nu. Mai departe!”.

Dar nu spuneau premierul, șeful PSD, ministrul Justiției, toți aplaudacii și susținătorii lor până acum că marea urgență a României este să grațieze niște mii de deținuți, pe care nu îi mai încap închisorile, care nu mai suportă condițiile mizere de detenție, pentru că CEDO ne amenință cu o decizie-pilot în această privință, în urma căreia plătim nu știu câte zeci de milioane de euro și toți deținuții vor fi bonificați cu bani din buzunarele poporului român? Ba da, chiar dacă mințeau de crăpa pământul sub ei, pentru că CEDO nu dă amenzi. Păi și, i-a grațiat, că mor oamenii ăia acolo, nu chiar toți au dat în cap pe stradă, au violat și au tâlhărit. Or mai fi și șoferi beți, șuți de buzunare, pe ăștia i-a grațiat de urgență, cum ziceau? Nu, grațierea a fost trimisă în Parlament, spre dreaptă și chibzuită dezbatere a legiuitorilor aleși în mod democratic. Păi bine, dar… „Mai departe, altă întrebare!”.

O ultimă întrebare: dar oamenii care au votat PSD nu cumva au votat un program de guvernare în care scrie de pensii și salarii mai mari, de autostrăzi, de taxe mai mici, de justiție care face dreptate cu celeritate și cu respectarea legii? Un program de guvernare în care nu scrie nimic de toate aceste măsuri „urgente” și adoptate în cvasi-secret? „Ultima întrebare, vă rog!”.

Ce mai urmează? „Oportunitatea o stabilim noi!”.